• Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google+
  • Blogspot
< Inapoi

De vorba cu Iulian Padurariu
05.02.2016

Poza 3Iulian Pădurariu este unul dintre românii aceia care ne fac să fim mândri. Este cel care şi-a lăsat amprenta pe succesul mai multor companii româneşti de renume, este co-fondatorul companiei The Marks, iar momentan conduce birourile Trout & Partners din București, Chișinău și Viena. Anul trecut a adus la Cluj proiectul Pony Car Sharing, alături de Demis Ghindeanu și deși nu îi place să îşi planifice viaţa până la cel mai mic detaliu, ne-a dezvăluit că își dorește să părăsească Viena pentru un alt oraș de pe mapamond! Dar haideți să aflăm mai multe chiar de la el!

 

 

 

AutoElite Magazine: Bună, Iulian. În primul rând, îți mulțumim tare mult pentru timpul acordat acestui interviu și îmi doresc să te felicit în numele echipei AutoElite.ro pentru toate reușitele tale. Spune-ne te rog, ce semnifică pentru tine succesul?

 

 

Iulian Pădurariu: Da, mulțumesc mult pentru felicitări, dar cred că aici e o mare capcană de comportament. În general vorbind, lumea tinde să felicite reușitele și să ascundă cumva nereușitele. Eu sincer, după mulți ani de antreprenoriat, pot spune că aș felicita orice nereușită. Atunci când știi că vrei să faci ceva, dar nu îți iese din prima, din a doua, din a noua, cred că ai da orice să auzi o vorbă bună, de îmbărbătare, o felicitare pentru încercare, nu pentru reușită sau nereușită. Dar prea rar se întâmplă cu adevărat acest lucru. Reușita și nereușita vin mână în mână, sunt la fel de importante pentru că ele definesc intenția, dorința de a face ceva. Tocmai concentrarea pe reușită, pe succes, cred că ne face pe mulți dintre noi să nu încercăm să facem ceva de teama nereușitei. Ele sunt la fel de aleatoare ca orice altă întâmplare din viețile noastre, dar nu vreau să ducem discuția într-o zonă atât de filozofică, ci vreau să definesc reușita că o întrerupere a unui șir de nereușite despre care nimeni nu vrea sa vorbească și pentru care nimeni nu te felicită. Așadar, aș defini succesul chiar acel moment zero, al dorinței de a face ceva, al determinării de a întreprinde ceva.

 

 

A.E.M: Toți vrem să fim persoane de succes, dar nu toți reușim. Care este în opinia ta acel lucru care diferențiază o persoană mediocră de una de succes?

 

I.P: Păi așa cum spuneam și mai sus, aș continua afirmând că sigur nu reușești dacă nu ai acel prim pas spre a face ceva cu rost. Rămâi în mediocritate cu siguranță, sau în "medie", că parcă sună mai puțin peiorativ. Așadar ai nevoie de dorința, lângă care aș mai spune că trebuie să apară încăpățânarea, credința că rostul pe care vrei să-l dai lucrurilor va fi până la urmă înțeles așa cum trebuie de cei din jur.

 

 

Poza 2A.E.M: ”Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul”, auzim adesea. Știu că momentan te-ai stabilit la Viena. Este orașul în care locuiești un factor esențial pentru o viața de succes?

 

I.P: Acum locuiesc în Viena pentru că la un moment dat mi-am propus să locuiesc câte zece ani în diferite orașe ale lumii. Planeta asta e prea variată pentru a-ți ocupa tot timpul într-o singură zonă, într-o singură cultură. Cineva spunea că atunci cand călătorim de fapt nu schimbăm locuri, ci schimbăm idei și cred că asta e determinant pentru a putea vedea viața din mai multe perspective și poate a te autodetermina să ai un rost. Pe mine nu pot spune că m-a schimbat Viena în sine, ci poate m-a ajutat să înțeleg o altă cultură cu bunele și relele ei, poate m-a ajutat să înțeleg că noi romanii nu suntem atât de impiedicați și asta poate mi-a dat mai multă încredere, dar tind să cred că nu poți fi definit de orașul în care locuiești.

 

 

A.E.M: ”Pentru mine, momentul 16 Noiembrie rămâne în istorie ca o confirmare a faptului că umanitatea intră încet-încet în era conectivității”, au fost cuvintele tale după primul tur al alegerilor prezidențiale din 2014.  Ce poți să ne spui despre manifestul #nuponta și felul în care online-ul a ”preluat conducerea” în momentul respectiv?

 

I.P.: Oh, cineva m-a urmărit se pare. :) Vorbim aici despre turul doi al alegerilor, sau mai degrabă despre intervalul dintre cele două tururi. Au fost două săptamani în care românii de peste tot au încercat să facă ceva pentru a opri un dezastru previzibil. Asta nu înseamna că acum nu ar fi dezastru, dar măcar nu unul atât de previzibil în care ne-ar fi dus Ponta & Co. #nuponta a fost un experiment social în care am încercat și eu să îmi pun toate cunoștințele de gestionare a unei comunități folosind uneltele erei conectivității. Nu știu cât de mult ne dăm seama de curba exponențială la care e supusă umanitatea în dezvoltarea ei, însă dacă era industrială ne-a urnit încet, încet pe acesta exponențială, acum prin faptul că oricine e în contact instantaneu cu oricine de pe planeta asta, ne face să accelerăm în sus pe curba cu pricina. Inflexiunea s-a produs la nivel global, iar eu cred că exact cele două săptămâni dintre alegeri au fost punctul de inflexiune și pentru poporul român. Mișcările care au apărut ulterior, unele declanșate de evenimente puțin mai dramatice decât alegerile, cum e mișcarea colectiv, aș putea spune că sunt abia începutul. Spun asta fără a avea vreun glob de cristal, ci pur și simplu conectivitatea ne amplifică puterea pe care n-o mai însumăm așa de la individ la individ, ci o amplificăm exponențial.

 

 

A.E.M: Ai spus că ai ajuns la ASE din întâmplare, dar iată că ai reușit să devii unul dintre cei mai buni oameni de marketing din țară. Care crezi că e cel mai mare atu al tău în această profesie?

 

I.P.: Cred că puterea de a vedea evidentul m-a făcut să par un om care a acumulat câteva reușite printre o grămadă de nereușite. Evidentul e un animăluț tare agil, ni se arată așa pe viteză, iar apoi se face dispărut la fel de rapid prin mulțimea de preconcepții și de gânduri negative. De cele mai multe ori m-am folosit de puterea evidentului, evident pe care nu am făcut decât să-l scot și să îl țin la iveală.

 

 

A.E.M.: ”Dacă nu ești pe internet nu exiști.” Ce părere ai despre această afirmație? Bate online-ul offline-ul, sau există încă un echilibru?

 

I.P.: Dacă nu ești pe internet nu ai cum să te bucuri de conectivitate. Doar că nu e suficient, cizelarea individuală se face mai degrabă în offline, dacă pot să spun așa, în viața de zi cu zi cu toate experiențele senzoriale posibile. Nu m-aș uita la online și la offline ca la o competiție, una bate pe alta, ci ca la o complementaritate.

 

 

A.E.M: Cum ai convinge un cumpărător sceptic, pentru care online-ul este încă un tabu? De ce ar trebui să își îndrepte atenția spre magazinele online, în detrimentul celor din offline?

 

 

I.P.: În primul rând sunt de părere că magazinele online sunt mari economisitoare de timp și de efort. Dar la fel, cele două canale nu le văd în competiție, le văd in complementaritate, cu condiția că magazinele tradiționale să înțeleagă și ele acest lucru. Nu poți renunța ca individ la plăcerea "window-shoping"-ului, uneori ai nevoie să te distragi de la diverse mergnd prin magazine, văzând și atingând lucruri de care poate că nici nu ai nevoie. Însă accesibilitatea pe care ți-o dă online-ul este cea care te face să nu îți pierzi timpul în special cu cumpărăturile repetitive sau foarte specifice. De ce aș merge săptămânal la vreun supermarket să-mi cumpăr aceleași lucruri pe care le-aș putea comanda online, poate sub forma de abonament? În era asta a conectivității de care tot zic te poți "abona" cam la orice, de la apa minerală, la flori, la mâncare pentru câini, până la șosete. Și tot în era conectivității, nu cred că eu ar trebui să conving vreun cumpărător sceptic, ci i-aș lăsa pe prietenii lui să îl convingă prin puterea exemplului, important e să le ofer acestora câteva mici unelte în acest sens.

 

 

A.E.M: Ai lucrat cu multe companii românești de renume, ești co-fondator al companiei The Marks, iar momentan conduci birourile Trout & Partners din București, Chișinău și Viena. Ce te-a determinat să iei parte la proiectul Pony Car Sharing, alături de Demis Ghindeanu? Este o arie de activitate atât de diferită…

 

I.P.: Dacă ne uităm la Pony tot ca la un experiment social, poate nu mai e așa de diferit. Lumea a folosit dintotdeauna lucruri în comun, cu atât mai mult cu cât acestea fac parte din categoria lucrurilor de bază. Autoturismul încă mai definește un status celui care-l folosește, însă încet, încet pentru generațiile noi acesta e un simplu mijloc de transport ce poate fi partajat la fel ca o bormașină între doi vecini buni. Vrem să experimentăm dacă această ipoteză funcționează și la noi, un popor ce include câteva generații bune atât de marcate de nevoia de afirmare și de status.

 

 

A.E.M: Care este principala diferență dintre șoferul austriac și cel român, vis-à-vis de proiectul ”share a car”?

 

I.P.: Nu văd mari diferențe, acum după câteva luni de operare. Cel puțin generațiile tinere de la noi văd mai degrabă avantajele acestui sistem și se comportă cu aceste mașini exact ca și cum le-ar avea în proprietate. Au grija de ele, primim poze aproape în fiecare zi cu utilizatori mândri de alegerea lor, ne sesizează când ceva nu e ok și ne dau o mulțime de sfaturi pentru a face serviciul și mai în avantajul lor.

 

 

Poza 1A.E.M.: Care consideri că sunt principalele beneficii aduse de Pony Car Sharing societății clujene?

 

I.P.: Tind să cred că avantajele sunt pe de o parte pe termen scurt, anume o flotă suficient de mare poate duce la reducerea nevoilor de parcare în zonele aglomerate (chiar dacă afirmația asta poate suna puțin împotriva intuiției), dar și pe termen lung, cum ar fi faptul că flota se poate transforma peste noapte într-una formată din vehicule electrice.

 

 

A.E.M: Clujul a fost primul oraș din țară care s-a bucurat de acest proiect. Pe viitor v-ați propus să extindeți acest proiect și în alte orașe din România?

 

 

I.P.: Orice oraș mare și aglomerat se poate bucura de un astfel de serviciu. Timișoara, Sibiul sau Constanța sunt principalele candidate, firește pe lângă București.

 

 

A.E.M: Sunt mașinile o pasiune pentru tine sau doar un mod de a te deplasa dintr-un punct în altul? Este vreo mașină pe care ți-ai dori să o conduci, dar încă nu ai avut această șansă?

 

 

I.P.: Da. Sunt și o pasiune, dar și un simplu mod de deplasare. Ai nevoie de ambele. Mi-e greu să cred că cineva nu și-ar dori un Porsche, însă parcă nu îți vine să mergi cu el în fiecare zi la serviciu. Aș dori să conduc mai mult decât într-un drive test poate o Tesla, poate un Ferrari, însă sigur aș conduce o mașină obișnuita în regim de car-sharing atunci când aș avea nevoie să mă deplasez de colo colo prin oraș, cumva în comfortul unei mașini proprii, ascultând ce muzica vreau sau cu aerul condiționat dat la temperatura preferată.

 

 

A.E.M: Știu că îți place să mixezi muzica. Ai și alte activități preferate pentru timpul liber?

 

I.P.: În general orice ține de sport, bicicletă, motocicletă, fitness, iar de puțină vreme pot spune că am descoperit squash, un sport ce nu credeam că e atât de solicitant până când nu am căzut lat după zece minute.

 

 

A.E.M: Împărtășește-ne te rog câteva din planurile tale de viitor, atât pentru acest an cât și pe următorii 10 :)

 

I.P.: Nu prea îmi fac planuri, sunt mai degrabă oportunist, însă sigur aș vrea să mă mut din Viena intr-un alt oraș de pe planeta asta. Și aș vrea să studiez mai departe, sunt fascinat de inteligența artificială și de toate formele pe care le-ar putea integra. Marketingul de peste zece ani va fi foarte diferit, dacă vom avea cu toții asistenți virtuali pentru cumpărături sau pentru carieră, de exemplu.

 

Îți mulțumesc în numele echipei AutoElite Magazine pentru răspunsuri și îți doresc un an plin de realizări și împliniri pe toate planurile!

Magdalena Gliga

share with facebook

Adauga comentariu

0 comentarii